Tulburările de ritm cardiac în insuficiența renală la câine prin metoda Holter

„Coroborarea datelor hemodinamice obținute prin alte metode (ecocardiografie, tensiometrie, examene hematologice etc) cu electrocardiograma Holter ajută la stabilirea în timp real a evoluției pozitive sau negative a tratamentului în insuficiența renală la câine.”

Cercetările prezentului studiu au fost efectuate în cadrul Clinicii Facultăţii de Medicină Veterinară Bucureşti, la Centrul de Dializă, în perioada Ianuarie 2015 – Iunie 2017. Pe durata cercetărilor au fost luate în studiu peste 15 cazuri de câini cu insuficienţă renală. Toți câinii au fost monitorizați prin metoda electrocardiografică Holter pe o perioadă standard de 24 de ore, timp în care se aflau sub terapie de susținere hidro-electrolitică. Interpretarea rezultatelor electrocardiogramei a fost realizată de către dr. Florin Leca, care ne-a pus la dispoziţie Sistemul Holter ECG TLC5000.

Monitorizarea Holter este utilă pentru a corela aritmiile cu semnele clinice, având în vedere faptul că insuficiența renală se asociază frecvent cu dezechilibre electrolitice care au corelații directe cu modificările de rim cardiac. Se urmăresc, în cadrul monitorizării pacientului renal, în special modificările electrice asociate tulburărilor electrolitice. De asemenea, monitorizarea Holter urmărește modificările de debit cardiac pentru coroborarea terapiei intensive cu răspunsul hemodinamic. Monitorul Holter înregistrează ritmul cardiac prin intermediul unor electrozi.

S-a utilizat Sistemul Holter ECG TLC5000 (unul dintre cele mai mici dispozitive de întregistrare ECG din lume), compus dintr-un recorder ce afișează forma de unda ECG în timp real, care are ca funcții de analiză punctul R, segmentul ST, unda T, QT și capacitatea de a revizualiza grafic tendințele acestora. Prezintă funcții de analiză pentru variabilitatea ritmului cardiac ce poate fi setat pentru 5 minute, 1 oră sau 24 de ore.

Aplicarea monitorului Holter a debutat prin tunderea zonelor în care urmau a fi amplasați electrozii și cablurile adiacente. Înainte de aplicarea pe pacient, electrozii au fost conectați la aplicatoarele adezive. Aplicatoarele adezive sunt impregnate cu gel de contact pentru ECG. Acestea nu sunt iritante penru pielea animalului.

S-au folosit 3 electrozi conectați la aplicatoarele adezive.

Electrozii au fost aplicați, cu partea adezivă a aplicatoarelor pe zonele tunse ale corpului pacienților în următoarea ordine: electrodul roșu (R), pe partea dreaptă, la nivelul spațiului intercostal 3; electrodul galben (L), pe partea stângă la nivelul spațiului intercostal 4 iar electrodul negru (N) la nivel sternal.

Este important ca electrozii conectați la aplicatoarele adezive să se afle în contact excelent cu pielea animalului, pentru evitarea artefactelor care vor interfera cu înregistrarea Holterului.

Toți electrozii și firele conductoare au fost protejate, prin aplicarea unei benzi elastice și înfâșurarea acesteia în jurul animalului. Apoi s-a atașat monitorul Holter, a fost pornit și setat.

Monitorul a fost lăsat să funcționeze timp de 24 de ore. Aplicat în acest mod, monitorul nu afectează în niciun fel activitatea animalului.

Ritmul cardiac se înregistrează digital pe un card de memorie, putând fi descărcat ulterior, în sistemul electronic dotat cu program special, pentru analiză.

Pentru îndepărtarea monitorului, acesta s-a oprit din funcțiune și s-au detașat cu grijă banda elastică și electrozii adezivi.

Înregistrările au fost analizate cu ajutorul programului special pentru analiza înregistrărilor ECG în timp real.

Pe durata cercetărilor, au fost luaţi în evidenţă 15 pacienţi cu insuficiență renală aparținând unor rase, având vârste și sexe diferite, care au fost supuşi unor terapii electrolitice (specifice afecțiunilor renale) și monitorizării Holter. Dintre aceștia, în prezentul studiu au fost evaluate 6 cazuri reprezentative, care se pot supune rigorilor unui studiu ştiinţific. Cazurile excluse au avut mai multe motive de excludere (dec es iminent la momentul montării sistemului Holter sau imediat după, desprinderea electrozilor în timpul monitorizării sau date înregistrate fără caracter statistic).

Studiul a fost realizat pe 3 masculi și 3 femele, din rase diferite și cu vârste cuprinse între 2 ani și 8 ani. Fiecărui pacient i s-a realizat o fișă de observație clinică în care au fost trecute datele observate la inspecția animalului, anamneza, rezultatele examenelor paraclinice (examenul biochimic, hemoleucograma, examenul ecografic etc). Pacienților hemodializați li s-au intocmit fișe de hemodializă, pentru fiecare ședință de hemodializă, în care au fost notate toate informațiile cu privire la parametrii utilizați în vederea instituirii terapiei.

În urma analizei datelor de mai sus, se pot desprinde cu uşurinţă următoarele concluzii:

1. Monitorizarea Holter reprezintă o parte integrată și importantă a pacientului canin cu insuficiență renală.
2. Coroborarea datelor hemodinamice obținute prin alte metode (ecocardiografie, tensiometrie, examene hematologice etc) cu electrocardiograma Holter ajută la stabilirea în timp real a evoluției pozitive sau negative a tratamentului în insuficiența renală la câine.
3. Monitorizarea Holter reprezintă o modalitate extrem de utilă pentru corectarea parametrilor de hemodinamică ai pacientului cu insuficiență renală în funcție de reactivitatea sistemului cardio vascular la tratament dar și la patologia primară.
4. Variabilitatea frecvenței cardiace determinată pe 60 de minute reprezintă un indicator indirect de evaluare a răspunsului hemodinamic în boala renală, prin cuantificarea răspunsului cardiac la modificările de pre-sarcină și post-sarcină.