MODIFICĂRI HEMODINAMICE ȘI MECANISMELE IMPLICATE ÎN APARIȚIA HIPERTENSIUNII LA PISICILE CU BOALĂ RENALĂ CRONICĂ

AUTORI ROMANI, NUMARUL 3 (2018)

REVISTA ROMÂNĂ DE CARDIOLOGIE VETERINARĂ – NR. 3 – 2018

Alina Ștefănescu, Alexandru Bogdan Vițălaru

Facultatea de Medicină Veterinară București, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București

alina_stefanescu9@yahoo.com

REZUMAT

Odată cu apariția primelor modificări cauzate de funcția renală, încep a se produce transformări sistemice induse de malfuncția acestui aparat. Multitudinea de semne și patologia asociată acestei afecțiuni la pisică îmbracă forme variate, de la reprezentări cutanate, la modificări ale ritmului și paternului cardiac, la afectarea sistemului nervos central, ample disfuncții ale producției eritrocitare și modificări ale echilibrului proteic și hidoelectrolitic.
La pisici, hipertensiunea arterială (HTA) este cel mai frecvent asociată cu bolile renale cronice și cu hipertiroidismul. HTA persistentă poate să conducă la apariția unor leziuni, îndeosebi la nivelul organelor bogat vascularizate, cu necesități crescute de oxigen, numite organe țintă. La pisicile hipertensive au fost descrise leziunile oculare, cardiace, renale sau ale sistemului nervos central secundare creșterii susținute a tensiunii arteriale.