MODIFICĂRI HEMODINAMICE ȘI MECANISMELE IMPLICATE ÎN APARIȚIA HIPERTENSIUNII LA PISICILE CU BOALĂ RENALĂ CRONICĂ
REVISTA ROMÂNĂ DE CARDIOLOGIE VETERINARĂ – NR. 3 – 2018
Alina Ștefănescu, Alexandru Bogdan Vițălaru
Facultatea de Medicină Veterinară București, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București
REZUMAT
Odată cu apariția primelor modificări cauzate de funcția renală, încep a se produce transformări sistemice induse de malfuncția acestui aparat. Multitudinea de semne și patologia asociată acestei afecțiuni la pisică îmbracă forme variate, de la reprezentări cutanate, la modificări ale ritmului și paternului cardiac, la afectarea sistemului nervos central, ample disfuncții ale producției eritrocitare și modificări ale echilibrului proteic și hidoelectrolitic.
La pisici, hipertensiunea arterială (HTA) este cel mai frecvent asociată cu bolile renale cronice și cu hipertiroidismul. HTA persistentă poate să conducă la apariția unor leziuni, îndeosebi la nivelul organelor bogat vascularizate, cu necesități crescute de oxigen, numite organe țintă. La pisicile hipertensive au fost descrise leziunile oculare, cardiace, renale sau ale sistemului nervos central secundare creșterii susținute a tensiunii arteriale.